Vazandu-i sicriul si auzindu-i glasul de pe inregistrare, stiind ca acea voce puternica si expresiva nu se va mai auzi niciodata am avut cea mai cutremuratoare experienta din viata mea. Tata, sper doar ca plecarea ta nu a fost o intamplare. Am sa iti cinstesc memoria si voi face tot ce-mi sta in putiinta sa realizez ce ti-ai dorit tu pentru mine.... Imi aduc aminte la inmormantarea unchiului meu cum tatal meu dusese la capela incapatoare si sonora o combina muzicala. pe atunci nu stiam eu diferenta intre Verdi si Mozart, stiam doar numele lor din auzite, de la cei mari, tin minte ca muzica de Requiem rasuna, ca preludiu pentru slujba religioasa, si ca si hrana pentru sufletele celor indurerati, inclusiv al sau. Si azi imi aduc aminte ca eram, chiar si la acea varsta frageda profund impresionat cum are puterea sufleteasca pentru a face asta, fara sa intrebe pe nimeni, a facut ce a simtit, cand trupul neinsufletit al fratelui sau mai mare zacea in fata sa. Sper doar ca am putut sa-l onorez cu aceasi demnitate, si ca i-a placut Requiemul German de Brahms, precum ii placea cand il ascultam acum 8 luni pe masina mergand catre Bucuresti, unde avea sa primeasca un diagnostic neconcludent. Incercam sa-mi indepartez gandurile ca intr-o zi i-as pune acea muzica precum si coralul final din Matthaus Passion de J.S.Bach la inmormantarea sa. Vineri am pierdut un prieten, un tata, un erou.
No comments:
Post a Comment